Posted by: lunatic | March 7, 2012

A night at the opera (1935) – 8 martie

Nu aveam mai mult de zece ani, cand am intrat intr-un cinematograf din Franta ca sa vizionez A night at the opera – sau, mai bine zis, am fost trimis acolo de un adult care stia la fel de putine lucruri ca si mine despre Fratii Marx. Imi era foarte dificil sa citesc subtitrarea, mai ales cand un personaj agitat, cu mustata si tigara, striga inspre audienta ca o mitraliera stricata. Dar nu aveam timp sa ma preocup de aceasta problema: ma tavaleam pe jos, razand atat de tare, atat de nestapanit si atat de absolut, incat am petrecut o buna parte a filmului pe jos, intre scaune.

De atunci am avut placerea sa revad filmul in repetate randuri, alaturi de restul productiilor Fratilor Marx. Sunt constient de continuitatea, dar si de varietatea operei acestora si totdeauna am fost uimit de stralucirea artei lor. … O noapte la opera a fost si ramane un film al naibii de amuzant.

Recenzie 1001 filme de vazut intr-o viata

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: