Posted by: lunatic | February 6, 2010

Hoti de biciclete (1948) – Vittorio De Sica -11 februarie – tot la Biblioteca de Copii si Tineret

Antonio Ricci, un muncitor somer din Roma postbelica, se angajeaza sa lipeasca afise de film, dupa ce sotia sa amaneteaza cearsafurile familiei pentru a-i putea scoate bicicleta de la muntele de pietate. Dar, in data ce incepe lucrul, bicicleta ii este furata, si, impreuna cu baietelul sau Bruno, cutreiera orasul in lung si in lat incercand sa o gaseasca si lovindu-se de diferite aspecte ale societatii romane, inclusiv unele din cele mai acute diferente de clasa. Aceasta capodopera este in general – si pe buna dreptate – cunoscuta ca una dintre lucrarile-cheie ale neorealismului italian. Criticul francez Andre Bazin l-a considerat unul dintre cele mai mari filme comuniste. Faptul ca in 1948 a primit Oscarul pentru cel mai bun film strain sugereaza ca, la vremea respectiva, nu a fost perceput similar si in SUA. Ironia face ca singura scena care i-a interesat pe cenzorii americani sa fie o scena in care baietelul urineaza pe strada.

Pentru unii adepti ai cinematografului de autor, filmul si-a pierdut o parte din putere deoarece nu era fructul unei inteligente creative unice. Productia, o colaborare intre scenaristul Cesare Zavattini, regizorul Vittorio De Sica, actori neprofesionisti si multi altii, este atat de animata de un tel comun, incat orice tentativa de a separa realizarile este prea putin relevanta. Hoti de biciclete este probabil cea mai reusita descriere a unei relatii tata-fiu din istoria cinematografiei, plina de fluctuatii subtile si evolutii graduale sub aspectul respectului si al increderii dintre cei doi. O pelicula de o mare sensibilitate, dar din care nu lipsesc momente de comedie a la Chaplin, ca de exemplu comportamentele contrastante a doi baietei mancand in acelasi restaurant. Asezat alaturi de un film ca Viata e frumoasa (1997), Hoti de biciclete ne poate indica in ce masura cinematograful mondial de succes si relatia sa cu realitatea au fost vazute prin ochii copilariei in ultima jumatate de secol.

Recenzie de Jonathan Rosenbaum – critic de film la Chicago Reader

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: